In agricultura, apa nu este doar o resursa vitala, ci un factor tehnologic decisiv. Fie ca este utilizata pentru prepararea solutiilor fitosanitare sau la irigatie, calitatea apei influenteaza direct eficacitatea tratamentelor, absorbtia nutrientilor si sanatatea culturilor. Cu toate acestea, multi fermieri se concentreaza pe alegerea produselor, a dozelor sau a echipamentelor, neglijand apa, componenta care reprezinta 95–99% din volumul solutiei de stropit. Intr-o agricultura moderna, unde fiecare interventie trebuie sa conteze, apa nu mai este un simplu solvent, ci un ingredient tehnologic activ.
- Rolul apei in tratamentele fitosanitare
Apa este mediul prin care produsul ajunge la tinta si isi manifesta efectul biologic. Ea are mai multe roluri simultane:
- dizolva sau disperseaza formularile produselor (WG, WP, SC, EC etc.);
- transporta substanta activa catre suprafata plantei;
- asigura uniformitatea picaturilor si acoperirea frunzelor;
- contribuie la penetrarea prin cuticula, mai ales in cazul produselor sistemice;
- influenteaza stabilitatea amestecului si aderenta pe planta.
Daca apa este prea dura, alcalina sau contaminata, substanta activa se poate degrada inainte de aplicare, reducand semnificativ eficacitatea tratamentului.
- Calitatea apei
Calitatea apei variaza in functie de sursa (fantana, canal, lac, retea) si trebuie analizata periodic. Principalii parametri de urmarit sunt pH-ul, duritatea, conductivitatea, turbiditatea si temperatura.
2.1. pH-ul apei
pH-ul influenteaza viteza de degradare a substantelor active prin hidroliza:
- In apa alcalina (pH > 7,5), multe insecticide si fungicide se descompun rapid.
Exemple: produsele pe baza de acetamiprid (Mospilan 20 SG) sau ciprodinil (Switch 62,5 WG) isi reduc eficacitatea daca apa are pH ridicat. - Apa usor acida (pH 5–6,5) este optima pentru majoritatea produselor fitosanitare.
Recomandare: utilizati corectori de pH precum care stabilizeaza solutia si previn degradarea substantelor active.
2.2. Duritatea apei
Apele dure (bogate in Ca²⁺ si Mg²⁺) pot inactiva substantele active prin formarea de compusi insolubili.
Un exemplu clasic este glifosatul, care se leaga de ionii de calciu si isi pierde proprietatile erbicide.
Solutii practice:
- adaugati corectori de duritate sau sulfat de amoniu (AMS) inainte de produsul fitosanitar;
- folositi adjuvanti precum care imbunatatesc dispersia picaturilor si reduc efectul apei dure.
2.3. Conductivitatea si salinitatea
O conductivitate ridicata (EC > 1 mS/cm) semnaleaza prezenta sarurilor in exces, care pot:
- destabiliza amestecul din rezervor (precipitare, separare);
- reduce acoperirea frunzelor;
- provoca arsuri, mai ales la temperaturi mari.
Recomandare: daca EC-ul este ridicat, amestecati apa cu o sursa mai „moale” (ex. apa de ploaie sau osmozata).
2.4. Turbiditatea si impuritatile
Apa tulbure, provenita din lacuri, rauri sau canale, poate contine nisip, namol si resturi organice, care:
- blocheaza duzele si pompele;
- reduc aderenta produsului pe frunza;
- scad uniformitatea aplicarii.
Recomandare: folositi filtre fine de 150–180 microni si curatati periodic instalatia de stropit.
2.5. Temperatura si cantitatea de apa
- Apa rece (<10°C) dizolva greu produsele, ducand la amestecuri neomogene.
- Apa calda (>30°C) accelereaza degradarea unor substante sensibile.
Temperatura optima: 15–25°C.
Cantitatea de apa influenteaza direct acoperirea:
- culturi de camp: 100–250 L/ha;
- pomi si vita de vie: 500–1500 L/ha.
Un volum prea mic duce la acoperire insuficienta, iar unul prea mare la scurgeri si pierderi.
- Interactiunea apa – produs – tehnologie
Pentru un tratament eficace, este esentiala ordinea de amestecare a produselor.
Se aplica regula practica WALES:
- W – produse solide (WG, WP)
- A – adaugati apa pana la jumatate si mentineti agitatia
- L – lichide solubile (SL, SC)
- E – emulsii (EC)
- S – surfactanti, adjuvanti si corectori de pH
Aceasta ordine previne reactiile chimice nedorite si depunerile care pot compromite calitatea tratamentului.
- Apa – factor chimic si biologic activ
Apa nu este doar vehiculul substantei active, ci participa chimic la reactiile din solutie:
- in apa alcalina, are loc hidroliza alcalina, care degradeaza rapid moleculele sensibile;
- in apa dura, ionii de Ca si Mg formeaza complexe care blocheaza actiunea substantei active;
- in apa contaminata cu clor, biofungicidele (ex. pe baza de Bacillus) isi pierd viabilitatea, deoarece clorul liber distruge microorganismele benefice.
De aceea, testarea si ajustarea apei devin o parte indispensabila a tehnologiei moderne de protectie a plantelor.
- Calitatea apei in irigatii
In irigatii, apa este un factor de crestere, dar si un posibil agent de stres agricol.
- Apele cu sodiu pot provoca salinizare si sodificare a solului, afectand absorbtia nutrientilor.
- pH-ul ridicat (>8) reduce disponibilitatea microelementelor (Fe, Zn, Mn), iar pH-ul scazut (<6) poate solubiliza metale toxice.
- Apele contaminate biologic (din canale sau lacuri) pot introduce spori de Fusarium, Pythium sau Rhizoctonia, favorizand bolile radiculare.
Solutii practice: filtrare mecanica, tratare usoara cu clor sau ozon, utilizarea ghipsului agricol (CaSO₄) pentru echilibrarea raportului cationic si prevenirea compactarii solului.
- Recomandari practice
- Analizati apa cel putin o data pe sezon (pH, duritate, EC).
- Corectati pH-ul si duritatea inainte de amestecarea produselor.
- Filtrati apa provenita din surse naturale.
- Mentineti temperatura apei intre 15–25°C.
- Respectati ordinea WALES la prepararea solutiei.
- Evitati amestecurile complexe in apa dura.
- Aplicati tratamentele la temperaturi moderate si in absenta vantului.
Apa este partenerul invizibil al fiecarui tratament. Un pH optim, o duritate corectata si o apa curata pot creste eficacitatea produselor fitosanitare cu pana la 30–40%, reducand pierderile si riscul de fitotoxicitate. Intr-o agricultura tot mai tehnica si precisa, controlul calitatii apei nu mai este o optiune, ci o conditie esentiala pentru eficacitate, sustenabilitate si profitabilitate.
Ing. Maria – Cristina Luminare, ICDPP