Pagube produse de larvele fluturelui alb al verzei (Pieris brassicae) și molia verzei (Plutella xylostella)
Ploile din luna octombrie, căzute în majoritatea regiunilor țării (mai puțin în vest) au fost o mană cerească pentru fermieri. Aceste ploi au refăcut rezerva de umiditate a solului, mai ales pe adâncimea 0-100 cm, fiind o gură de oxigen pentru fermieri. Mulți dintre ei vor paria din nou pe cultura rapiței.
Dacă toamnele trecute, în multe regiuni ale țării, au fost probleme din cauza secetei iată că anul acesta pare să „s-au aliniat astrele” pentru fermieri, greu încercați de seceta din ultimii ani, venită „la pachet” cu arșița pe timpul verii. Dacă vor avea producție bună la rapiță și dacă prețul de valorificare va fi unul bun, atunci fermierii își mai pot recupera, cel puțin parțial, o parte din pagube. Sigur că mai este mult până departe, cum ar fi o iarnă de trecut, apoi o primăvară posibil capricioasă.
Dar cel mai important este faptul că în majoritatea zonelor unde a plouat, startul rapiței a fost unul bun, spre deosebire de anii trecuți când trecea și o lună de la semănat până la răsărirea plantelor (adesea neuniform). Principala grijă este să ținem cultura în parametri optimi până la sosirea iernii. Probabil că o să vă întrebați de ce trebuie să fim atenți la dăunători și în a doua parte a toamnei?
În mod normal dacă scăpam de atacul dăunătorilor din septembrie și din prima parte a lunii octombrie, plantele fiind dezvoltate în a doua jumătate a toamnei, nu ar mai fi trebuit să ne facem probleme. Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg deoarece în ultimii ani insectele au fost active până la finalul toamnei calendaristice, inclusiv în prima parte a lui decembrie. Există câteva specii de insecte dăunătoare care pot face ravagii la rapiță, chiar dacă plantele sunt dezvoltate, în stadiul de 5-6 frunze (sau mai mult, 8 frunze).
Una dintre acestea este fluturele alb al verzei (Pieris brassicae). Larvele acestui dăunător sunt foarte vorace și pot scheletui frunzele, mai ales în zilele calde, cu temperaturi mai ridicate de 20 de grade Celsius. În mod normal acestea erau periculoase în septembrie sau prima jumătate a lunii octombrie (în anii mai calzi).
În ultimii ani însă, în urma cercetărilor întreprinse la INCDA Fundulea, în sud-estul țării, am constatat activitatea ridicată a acestui dăunător în a doua jumătate a lunii octombrie, inclusiv în noiembrie. Mulți fermieri au început să aplice insecticide la rapiță inclusiv în luna noiembrie.
Decizia de a trata în această perioadă nu trebuie să fie una pripită ci luată în urma efectuării unor sondaje în câmp, pe diagonala solei, pentru a se vedea dacă s-a depășit pragul economic de dăunare (PED) sau nu. În cazul fluturelui alb al verzei, PED este de 2-3 larve/m2.
Spre deosebire de alte specii de insecte, larvele sunt destul de ușor de identificat, chiar și de către un necunoscător într-ale entomologiei. În plus se găsesc pe fața superioară a frunzelor de rapiță, fiind ușor de observat.
Molia verzei (Plutella xylostella) era o specie cunoscută, până în urmă cu câțiva ani, mai mult de cultivatorii de varză sau conopidă, Din când în când mai producea pagube în grădini sau spații protejate.
Cei care cultivau rapiță sau muștar nici nu știau de existența ei. În prezent a devenit una dintre principalele specii dăunătoare rapiței în perioada toamnei. Larvele pot produce pagube inclusiv primăvara. Cum suprafețele cu rapiță au crescut în ultimele două decenii, molia verzei are la dispoziție o masă din ce în ce mai bogată și, inevitabil, populațiile acestei specii au început să crească.
Larvele se găsesc pe fața inferioară a frunzelor, produc orificii circulare iar la o densitate ridicată a acestora, pot distruge aparatul foliar într-o proporție ridicată. Marea problemă cu acest dăunător este faptul că are o rezistentă foarte mare la insecticide din diferite clase chimice, inclusiv cele de nouă generație. De asemenea adulții acestei specii (moliile) pot migra pe distanțe foarte mari, de sute de kilometri, chiar peste 1.000-1.500!
Prin urmare molia verzei este una dintre speciile care produce cele mai mari pagube agriculturii și horticulturii pe plan mondial. Teoretic noi suntem la limita nordică a arealului acestei specii (unde insecta poate ierna), numai că o dată cu creșterea temperaturilor medii, datele se pot schimba și arealul se poate extinde înspre nord.
În toamnele calde, larvele moliei verzei, pot „ciurui” cultura de rapiță inclusiv în luna noiembrie. La fel ca în cazul celuilalt dăunător, prezentat anterior, câmpul trebuie monitorizat, cu mențiunea că larvele moliei verzei se găsesc pe fața inferioară a frunzelor de rapiță. Chiar dacă luna octombrie pare mai rece este posibil ca în noiembrie să avem temperaturi peste medie!
Afidele pot pune probleme rapiței inclusiv în a doua jumătate a lui octombrie sau toată luna noiembrie. În ultimii ani au fost probleme mai mici cu păduchele cenușiu (Brevicoryne brassicae), în schimb a apărut păduchele verde al piersicului (Myzus persicae). În mod normal nu este un dăunător principal al rapiței, deși această cultură se află pe lista de bucate. Afidele sunt foarte polifage, fiind semnalate pe câteva sute de plante gazdă.
Rapița este o cultură secundară care poate constitui o sursă de hrană pentru păduchele verde al piersicului, chiar toamna târziu, mai ales că, în general, temperaturile sunt din ce în ce mai ridicate. Afidele pot răspândi o serie de viroze la rapiță, cum ar fi virusul mozaicului galben al ridichiilor (TUYV), care în ultimii doi ani a început să își facă simțită prezența și la noi. Era și înainte, dar cu o frecvență mult mai redusă, nefiind băgată în seamă de fermieri.
Anii trecuți am văzut puricii cruciferelor (Psylliodes chrysocephala) foarte activi și în noiembrie. Acolo unde rapița a fost semănată după grâu sau orz și pe câmp erau multe resturi vegetale de la cultura premergătoare, acestea serveau ca un adăpost bun pentru purici, ascunzându-se în ele.
Când temperaturile creșteau spre prânz puricii ieșeau să se hrănească. În cazul puricilor contează și cum sunt plantele. Dacă acestea sunt bine dezvoltate, atunci puricii cruciferelor au un impact redus asupra culturii. Acolo unde rapița a fost semănată mai târziu sau plantele au răsărit cu întârziere (mai ales în sud-vest, unde a plouat mai puțin), puricii ar putea să producă pagube chiar în noiembrie.
După cum vedeți s-au dus vremurile când în a doua jumătate a lui octombrie și în noiembrie nu prea mai aveam ce să facem în câmp. Acum trebuie să monitorizăm solele cu rapiță, să vedem dacă s-a depășit sau nu PED-ul pentru fiecare dintre speciile de insecte dăunătoare în parte (cele active în această perioadă). Foarte important este să nu ne primim cu decizia tratamentului.
Acesta trebuie efectuat numai dacă este absolut necesar și numai la depășirea PED. Dacă facem tratamentul când nu trebuie putem să „combatem” entofauna utilă. Adică paraziții și prădătorii principalelor specii de insecte dăunătoare enumerate anterior.
În finalul articolului vă urez o toamnă cât mai liniștită, fără evenimente „entomologie” și să aveți culturile cu rapiță dezvoltate corespunzător la venirea iernii.
Păduchele verde al piersicului (Myzus persicae) pe fața inferioară a frunzelor de rapiță, în prima decadă a lunii decembrie
Larva de molia verzei (Plutella xylostella)
Larva fluturelui alb al verzei (Pieris brassicae)
Dr. ing. Emil GEORGESCU, INCDA Fundulea