Realizarea necesarului de substanțe nutritive în sol este tot mai scumpă și mai greoaie încât măsurile de reducere a pierderilor de nutrienți din sol sunt tot mai necesare și obligatorii.
La această problemă se referă și unele recomandări ale Comisiei Europene, care prevăd reducerea acestor pierderi cu cel puțin 50%.
Pierderile pot avea loc prin levigare, eroziune și volatizare
Printre măsurile de reducere a acestor pierderi menționăm:
■ Măsuri de reducere a procesului de eroziune a solului, care în țara noastră se întâlnește pe 6,8 mil. ha (6,4 mil. ha eroziune hidraulică și 0,4 mil. ha eroziune eoliană). Prin procesul de eroziune au loc pierderi de 150 mil. tone sol fertil, cu 1,5 mil. tone humus și 0,5 mil. tone NPK2.
Ca măsuri de prevenire și reducere a acestor pierderi se are în vedere ca pe terenurile în pantă toate lucrările să se efectueze paralel cu curbele de nivel, să se practice sistemul de culturi în fâșii, cu benzi înierbate, sistemul de agroterase și de perdele forestiere de protecție.
Cele mai mari pierderi se înregistrează la îngrășămintele azotate. Ionul NO3 nu este fixat în complexul adsorbtiv al solului, el este ușor luat de plante, dar și ușor levigabil. Cu fiecare 100 mm precipiații, nitrații se deplasează în adâncime cu 25-35 cm.
■ Îngrășămintele cu fosfor și potasiu sunt mai puțin expuse levigării.
■ La aplicarea îngrășămintelor cu azot este indicat să se folosească cele cu solubilitate lentă, cu inhibitori de nitrificare și cele cu eliberare treptată prevăzute cu pelicule semipermeabile de ulei care eliberează nutrienți pe o perioadă îndelungată corespunzător ritmului de consum al plantelor.
■ La aplicarea gunoiului de grajd se va avea în vedere că trebuie încorporat imediat în sol. După 2 zile se înregistrează pierderi de 29%, iar după 7 zile, 51%.
■ La încorporarea îngrășămintelor în sol se va ține seama ca îngrășămintele starter să fie cât mai aproape de sămânța pentru a stimula germinarea și răsărirea, iar celelalte să se găsească sub rând, în adâncime de peste 20 cm pentru a obliga rădăcina să meargă după hrană. Altfel lenevește, rămâne superficială expusă secetei și căderii plantelor.
Menținerea solului permanent verde este măsura cea mai sigură de valorificare atât a îngrășămintelor neconsumate de cultura anterioară, cât și a nutrienților formați pe parcursul vegetației, evitând pierderile.
Aplicarea sistemului conservativ de lucrare a solului este măsura cea mai sigură că vor fi evitate atât eroziunea solului cu pierderi de nutrienți, cât și procesul de levigare în adâncime.
Prof. dr. ing. Vasile POPESCU