Simptome si impact
Cartoful reprezinta una dintre cele mai importante culturi la nivel mondial, avand o valoare nutritiva si economica deosebita. Totusi, cultivarea sa este amenintata de numeroase boli si daunatori care pot afecta serios atat productia, cat si calitatea tuberculilor. Impactul acestor probleme variaza de la o regiune la alta, fiind influentat de conditiile climatice si geografice.
Putregaiul uscat al cartofului, cauzat de ciuperca Fusarium solani, este una dintre cele mai daunatoare boli care afecteaza cartoful la nivel mondial. Anterior, 13 specii de Fusarium erau raportate ca fiind responsabile de aparitia putregaiului uscat. Aceasta lista a fost actualizata la 17 specii, indicand faptul ca acesti patogeni evolueaza si afecteaza din ce in ce mai mult culturile de cartof.
Acest patogen vizeaza in principal tuberculii, unde simptomele initiale se manifesta ca depresiuni intunecate, care continua intern cu zone necrotice brun-inchise. Cercetari recente au aratat ca unele tulpini de Fusarium provoaca necroze ale tesuturilor cu dimensiuni cuprinse intre 12,9 si 33,9 mm, confirmand agresivitatea acestor tulpini noi si impactul lor potential asupra culturilor de cartof.
Putregaiul uscat nu modifica forma tuberculilor in primele saptamani dupa infectare, simptomele fiind vizibile abia dupa 3-4 saptamani. Manifestarile apar mai tarziu sub forma unor zone usor adancite. Tesuturile afectate sunt clar separate de cele sanatoase printr-un strat de celule de culoare inchisa. Pe masura ce boala progreseaza, centrul tuberculilor se degradeaza, provocand o putrezire extinsa. In cele din urma, zonele afectate se usuca si se intaresc, ducand la pierderi importante de calitate si comercializare.
Au fost raportate si simptome indirecte, radacinile primare si secundare fiind, de asemenea, afectate. Totusi, cele mai severe pagube apar dupa recoltare. De la primele inregistrari, putregaiul uscat a cauzat pierderi semnificative culturilor de cartof, variind de la procente reduse, pana la 25-60% in anumite conditii, mai ales la tuberculii raniti. In unele cazuri, pierderile au atins chiar 88% din totalul pierderilor post-recoltare, fiind atribuite infectiilor cu F. sambucinum si F. solani. Alte raportari au indicat ca speciile de Fusarium au infectat pana la 50% din loturile de tuberculi depozitati.
Biologia si epidemiologia patogenului
Putregaiul uscat, cauzat in principal de speciile de Fusarium, se manifesta ca o putrezire uscata, interna, in tuberculi. Aceasta putrezire poate varia ca aspect si culoare, la suprafata sau sub coaja. Culoarea initiala a zonelor afectate variaza de la brun-deschis la negru-inchis si incepe de obicei in locurile ranite, cum sunt loviturile sau taieturile aparute la recoltare ori transport. Aceste leziuni servesc drept puncte de intrare pentru sporii latenti aflati pe suprafata tuberculilor. Dupa ce patogenul patrunde, adesea distruge zona centrala, provocand colapsul tesuturilor. Acest lucru duce la aparitia de zone adancite si cavitati interne. Putrezirea poate fi insotita de mucegai alb, galben sau roz. In ceea ce priveste conditiile de mediu, chiar si temperaturile scazute, de 3-10°C, permit supravietuirea ciupercii. Fungii de tip Fusarium se dezvolta optim la 20-25°C, cresterea incetinind la 30°C si oprindu-se complet la 35-40°C. Totusi, unele rezultate stiintifice au aratat ca virulenta este mai mare, iar soiurile sunt mai susceptibile la 15-16°C decat la 20°C, determinand leziuni mai mari. Temperaturile peste 10°C in depozite favorizeaza dezvoltarea ciupercii, in timp ce sub 5°C rata infectiilor scade.
Strategii de combatere
Deoarece simptomele putregaiului uscat devin vizibile abia dupa 3-4 saptamani de la infectare, selectarea tuberculilor de calitate si plantarea soiurilor rezistente sunt pasi cruciali. Utilizarea soiurilor rezistente reduce riscul de infectie, iar tuberculii sanatosi minimizeaza prezenta initiala a bolii, asigurand o pastrare mai buna si o rezistenta sporita a culturilor. Reactia diferitelor soiuri de cartof la speciile de Fusarium se reflecta prin grade variate de susceptibilitate si rezistenta, in functie de profilul genetic al fiecaruia. Unele soiuri prezinta trasaturi de rezistenta intrinseca, altele sunt mult mai vulnerabile. Nu a fost identificat inca niciun soi complet rezistent la putregaiul uscat. Totusi, la nivel national si global, mai multe soiuri au fost raportate ca avand rezistenta ridicata sau partiala, printre care Atlantic, Barvin, Belmando, Bella Rossa, LaBelle, Glazurny, Cimmeria, Flooding, Tiras, Russet Norkatah, Carrera, Marlene, Snowden si Sorai. Alte soiuri au aratat toleranta partiala, cum sunt Spunta si Oceania.
Tratamentele chimice
Studiile au aratat ca anumite substante chimice pot reduce semnificativ incidenta putregaiului uscat al cartofului. Fludioxonils-a dovedit eficient in controlul bolilor transmise prin tuberculi si al putrezirii colturilor, iar in combinatie cu azoxystrobina redus incidenta bolii cu aproximativ 50%. Totusi, aplicat singur, azoxystrobin a avut o eficienta mai scazuta, de doar 35% in inhibarea cresterii Fusarium.
Cojanu Daniel -ICDPP Bucuresti