Samulastră de orz virozată
În câmp există mai multe situații. După recoltarea păioaselor vara, miriștea a rămas pe câmp până toamna târziu. În multe situații ea este „la pachet” cu samulastra. În toamnă, chiar la final de octombrie am văzut samulastră de orz. Plantele sunt o masă bogată pentru principalii dăunători de sezon, cum ar fi diferitele specii de afide.
Acestea pot transmite virusuri de la o plantă la alta, cum ar fi virusul piticirii și îngălbenirii orzului. Dacă vedeți samulastră de orz sau grâu îngălbenită, este foarte posibil ca aceasta să fie virozată.
Problema este că după ce răsar semănăturile de toamnă afidele trec din samulastră pe acestea, în multe cazuri „însoțite” de diferite viroze. Sigur, la unele specii transmiterea este persistentă, la altele este nepersistentă, dar în ambele cazuri samulastra de grâu sau orz poate reprezenta un focar de infestare pentru culturile nou înființate în toamnă. Contează foarte mult și nivelul populației, în unele zone a fost atac mare de afide, în alte zone nu.
Un alt caz, muștele cerealelor. Există mai multe specii sau așa numitul complex de muște al cerealelor. Samulastra reprezintă o mană cerească pentru aceste insecte. Sursa de hrană până la răsărirea culturilor principale. Apoi, dacă este suficient de cald muștele pot să fie active și să treacă la culturile nou înființate. În ultimii ani atacul larvelor muștelor cerealelor a crescut, atât toamna cât și primăvara. Fermierii au semnalat pierderi de recoltă.
Despre muște am scris în alte articole. Nu voi insista aici. Voi trata subiectul samulastrei, fiindcă este o verigă care poate contribui la înmulțirea acestor specii dăunătoare. Dar și gândacul ghebos, viermii sârmă sau chiar buha semănăturilor pot să fie favorizate de samulastră.
Practic, samulastra poate fi considerată o monocultură. O problemă este faptul că sortimentul de culturi este unul limitat. Așa că în majoritatea cazurilor solele unde este samulastră de grâu sau orz se găsesc în apropierea celor cu culturi nou înființate în toamnă.
Uneori reglementările de mediu se bat cap în cap cu cele de protecția plantelor. Aceste reglementări pot anula unele dintre măsurile preventive pentru evitarea atacului. Una din aceste măsuri se referea la combaterea buruienilor care pot să fie gazde intermediare pentru dăunători sau distrugerea samulastrei.
Acum, conform normelor de ecocondiționalitate este de dorit să avem samulastră în câmp o perioadă de timp cât mai îndelungată. Numai că samulastra de cereale este un adăpost perfect pentru insecte. La fel și o sursă de hrană. Iar unele specii de insecte, care au aparatul bucal adaptat pentru înțepat și supt (afidele) pot transmite și viroze.
Samulastra de grâu și orz înseamnă și pierderi la recoltare. Sigur că este aproape imposibil să avem pierderi zero la treierat. Oricât de performantă ar fi combina tot există pierderi, dar la un nivel foarte scăzut. Acolo unde vedem „covor” de samulastră este clar că multe boabe s-au scuturat la recoltare. Nu toți pot să recolteze la timp sau chiar dacă o fac nu dispun de combine performante. O parte din fermieri apelează la terți pentru recoltare.
Iar până vin terții poate să treacă mult timp. Există o multitudine de motive pentru care nu se treieră când trebuie, nu are rost să le enumăr aici. Faptul că în multe cazuri nu se recoltează în perioada optimă grâul sau orzul, se vede cu ochiul liber pe câmp.
Samulastra are și avantaje. Pe perioada verii protejează solul de eroziune și de acțiunea razelor solare, protejând microorganismele din sol. În același timp samulastra protejează și dăunătorii de sezon ai cerealelor.
Din păcate s-au limitat și metodele de combatere chimică. În cazul cerealelor de toamnă, cea mai comună metodă chimică era tratamentul semințelor cu un insecticid sistemic sau un insecto-fungicid. Timp de decenii a fost cea mai folosită metodă pentru a limita atacul dăunătorilor la grâu sau orz, după răsărire și când plantele se află în primele faze de vegetație. În prezent mai sunt omologate insecticide cu acțiune de contact.
Acestea protejează semințele, dar cum nu se translocă în plante, după răsărirea acestora nu le pot proteja în primele faze de vegetație așa cum era cazul insecticidelor sistemice. În ultimii ani și la cerealele de toamnă s-a acordat o autorizare temporară pentru tratamentul semințelor cu neonicotinoide. Din păcate în următorii ani acordarea de noi autorizații temporare pentru aceste insecticide este incertă. Motivele le știți.
În absența metodelor de combatere chimice sau a limitării acestora, de bază ar fi măsurile preventive. Ori samulastra poate intra în contradicție cu aceste metode. Fără o parte din metodele preventive și cu metode de combatere chimică limitate, având în vedere că monocultura se practică, în prezent, pe suprafețe importante, există cele mai bune condiții pentru înmulțirea dăunătorilor de sezon ai grâului sau orzului.
Cum toamnele sunt din ce în ce mai calde și mai secetoase, atacul acestora poate avea loc inclusiv în a doua parte a lunii noiembrie. În ultimii ani fermierii din majoritatea zonelor unde se cultivă grâul sau orzul au simțit pe propria piele înmulțirea dăunătorilor. Cu cât aceștia sunt mai mulți cu atât atacul acestora este mai mare, mai ales că vremea îi favorizează.
Ce este de făcut? Să lăsăm samulastra până toamna târziu sau să o distrugem cât mai repede cu putință? Aici contează foarte mult istoricul atacului în primăvară sau toamna trecută. Cei care s-au confruntat cu atac mare de afide, muște ale cerealelor, larvele gândacului ghebos, ar trebui să se gândească de două ori.
Sigur că lucrarea de distrugere a samulastrei costă, iar mulți fermieri au probleme financiare. Cu toate acestea, pe termen lung, pagubele produse de dăunători pot să fie mai ridicate decât costul unei lucrări de distrugere a samulastrei.
În final aș spune că nu trebuie să cădem în nici o extremă. Nici să lăsăm solul neacoperit vara dar nici ca samulastra de grâu sau orz să devină „raiul” dăunătorilor de sezon. Soluțiile ar trebui aplicate de la o zonă la alta.
Măsurile de ecocondiționalitate trebuie aplicate diferit, în funcție de particularitățile din fiecare zonă. Iar când vorbim de aceste măsuri trebuie să ținem cont și de dăunătorii de sezon ai grâului și orzului. Mai ales că, cel mai probabil, suprafețele ocupate cu aceste culturi vor crește în următorii ani. Această creștere va veni cu o serie de provocări, cea mai mare fiind cu înmulțirea dăunătorilor acestor culturi.
Samulastră de grâu, la început de noiembrie
Miriște îmburuienată de grâu și samulastră
Dr. ing. Emil GEORGESCU, INCDA Fundulea