Foto 1 – Gândac ghebos (Zabrus tenebrioides), adult
Anul acesta a fost greu, în jumătatea de sud a țării și nu numai, seceta a făcut ravagii ceea ce a dus la calamitarea culturilor de porumb și chiar floarea soarelui. Vremurile când 3 ani din 10 erau secetoși se pare că au apus, acum putem avea ani consecutivi cu secetă.
Acolo unde nu sunt irigații culturile de primăvară au devenit o loterie. Seceta severă se suprapune cu crizele economice și cele socio-politice din ultimii ani, iar primii care „încasează” loviturile acestor crize sunt fermierii și apoi consumatorii. Truditorii pământului încearcă să se adapteze.
Unii au trecut la sistemul de lucrări minime al solului, alții chiar la sistemele „no tillage” sau chiar strip till. În toate aceste cazuri trebuie să facă investiții în sistemul de mașini agricole, ceea ce înseamnă bani.
Tot mai mulți fermieri trec la digitalizare, la mașini de aplicat tratamentele fitosanitare sau îngrășăminte cu rată variabilă, la fel și cele de semănat cu rată variabilă. Unii au folosit drone pentru tratamentele fitosanitare. Avantajele noilor tehnologii sunt incontestabile, dar totul are un preț, pe care, cel puțin deocamdată, puțini fermieri și-l permit (în general marii fermieri).
Ca să ai acces la noutățile din domeniu trebuie să ai bani, pentru a avea bani trebuie să ai producție pe care să o valorifici la un preț corect, dar pentru toate acestea este nevoie de apă. Fără apă nu se face nimic și prin urmare noutățile din domeniul agricol vor rămâne pentru mulți o „fata Morgana”.
Prin urmare fermierii încearcă să se adapteze spre alte soluții care, cel puțin în teorie, costă mai puțin. Cea mai la îndemână dintre ele ar fi să schimbe structura culturilor.
După ani consecutivi în care culturile de primăvară neirigate au avut randamente slabe sau au fost compromise, în multe zone ale țării, este oarecum logic că mulți fermieri vor crește suprafețele cu cereale de toamnă și rapiță.
În teorie totul sună frumos, cerealele de toamnă valorifică ploile din toamnă (dacă vin) sau precipitațiile (ploaie, ninsoare) din iarnă sau primăvară. Numai că în ultimii ani, iernile au fost din ce în ce mai secetoase, în unii ani chiar la fel de secetoase ca vara.
Acum însă, probabilitatea de a avea secetă la culturile de toamnă este mai mică decât la cele de primăvară (deși au existat în urmă cu câțiva ani suprafețe cu grâu sau rapiță de toamnă calamitate din cauza secetei).
Problema este că dacă vom crește suprafața semănată cu grâu sau orz de toamnă în ferme, inevitabil va crește și suprafața semănată în monocultură. Sau orz semănat după grâu de toamnă (sau viceversa).
Din păcate pentru noi, speciile de insecte dăunătoare cum ar fi gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides), viermii sârmă (Agrioets spp.), buha semnăturilor (Agrotis segetum), larvele muștelor cerealelor sau afidele, nu au nici o treabă cu crizele economice sau socio-politice. Ele își văd de viața lor ghidându-se după legile Naturii.
Principala lor menire este să se hrănească și să se înmulțească. Ori noi, fără să vrem, din dorința de a găsi soluții cât mai avantajoase din punct de vedere economic, le oferim o masă bogată și cele mai bune condiții ca să se înmulțească. Monocultura îndeplinește toate aceste condiții.
Cu toții știm că în toate cărțile de Fitotehnie scrie că monocultura de grâu este acceptată un an (grâu după grâu). Numai că acest lucru era valabil în condițiile în care pentru tratamentul semințelor existau multe variante de fungicide, insecticide sau insectofungicide.
În prezent există puține insecticide sau insectofungicide omologate pentru tratamentul semințelor de grâu sau orz în vederea combaterii principalilor dăunători, mai sus amintiți, care să protejeze semințele sau plantele aflate în primele faze de vegetație, de atacul insectelor dăunătoare.
Prin urmare monocultura este cu dus și întors. Pe de o parte poate să fie avantajoasă din punct de vedere economic, pe de altă parte reprezintă cele mai avantajoase condiții pentru înmulțirea speciilor de insecte dăunătoare, mai sus amintite.
Ce ar fi de făcut pentru acest sezon agricol? În primul rând măsurile preventive, cum ar fi combaterea samulastrei de orz sau grâu din cultura de rapiță de toamnă. Am scris în alte articole despre acestui subiect.
Samulastra reprezintă o gazdă intermediară pentru speciile de insecte dăunătoare care atacă cerealele în toamnă. De regulă grâul sau orzul se semănă în solele vecine unde s-au aflat culturile anul precedent, prin urmare după ce plantele au răsărit, dăunătorii „trec strada” din solele unde era samulastra.
Nu mai spun de fertilizare echilibrată care să ajute plantele să aibă o dezvoltare bună după răsărire, din păcate prețul îngrășămintelor a devenit prohibitiv pentru mulți fermieri.
Ca măsuri de combatere, cea mai la îndemână este tratamentul semințelor cu insecticidul sistemic pentru care s-a acordat autorizare temporară și în toamna acestui an.
Există și insecticide de contact, numai că acestea protejează sămânța de atacul dăunătorilor de sol, cum ar fi viermii sârmă, dar nu protejează plantele, după răsărire (nefiind sistemice), de atacul unor dăunători cum ar fi larvele gândacului ghebos, larvele muștelor cerealelor sau afidele.
Din păcate, în ultimii ani, mari probleme au pus muștele cerealelor dar și larvele gândacului ghebos. Cauzele? Creșterea suprafețelor semănate în monocultură.
Ce ar fi de făcut pe termen lung, în viziunea mea? Ar trebui să se întâlnească toți factorii de decizi și să fie stabilit un plan la nivel de țară, pentru ca mai multe culturi să devină rentabile (cum ar fi mazărea). În acest caz fermierii ar putea face un asolament ca la carte, dacă toate culturile din acest asolament ar fi rentabile, iar suprafețele de grâu semănate în monocultură ar putea scădea.
Important de reținut că monocultura nu va scădea prin constrângeri legislative ci printr-un plan național, pe termen lung, prin care să se rentabilizeze, de exemplu, leguminoasele pentru boabe. Până atunci este cale lungă și va trebui să facem tot ceea ce va depinde de noi să ținem dăunătorii cât mai departe de lan.
Foto 3 – Daune produse de larvele gândacului ghebos
Foto 3 – Daune produse de larvele gândacului ghebos
Foto 4 – Solă de grâu atacată de larvele gândacului ghebos (Zabrus tenebrioides), atac sub formă de vetre
Dr. ing. Emil GEORGESCU, INCDA Fundulea