Conopida este o cultura horticola sensibila iar aspectul si calitatea inflorescentei depind de echilibrul dintre nutritie, apa si clima. Nu doar bolile sau daunatorii pun probleme, ci si tulburarile fiziologice. Cele mai frecvente tulburari fiziologice ale conopidei pe care fermierii le pot intalni in camp sunt:
- Buttoning – ul la conopida (formarea timpurie si anormala a inflorescentei)
Este una dintre cele mai cunoscute tulburari fiziologice ale conopidei. Fenomenul apare atunci cand planta formeaza o inflorescenta mica, densa si subdezvoltata, mult inainte ca frunzele sa fi reusit sa o hraneasca si sa o protejeze corespunzator. La prima vedere, pare ca planta „s-a grabit” sa lege inflorescenta, insa rezultatul este dezamagitor: formatiuni mici, greu de valorificat comercial si o pierdere semnificativa de productie.
De ce apare?
Cauzele sunt in stransa legatura cu mediul si tehnologia de cultura:
- Stresul termic: cand plantele tinere sunt expuse la temperaturi prea ridicate dupa plantare (peste 20–22°C), sau, din contra, la temperaturi scazute prelungite, ciclul normal de dezvoltare se deregleaza.
- Plantarea prea devreme sau prea tarziu: daca plantam intr-o perioada nepotrivita pentru soiul sau hibridul respectiv, conopida reactioneaza prin formarea prematura a inflorescentei.
- Dezechilibre nutritionale: lipsa de azot este factorul cel mai des implicat, deoarece planta nu are suficienta hrana pentru a continua dezvoltarea vegetativa.
- Stresul hidric: udarile rare si neregulate determina dezechilibre fiziologice.
Cum prevenim?
- Alegerea perioadei optime de cultura: fiecare soi/hibrid are o fereastra ideala. Pentru zonele din Romania, conopida se dezvolta cel mai bine la temperaturi intre 15–20°C. Evitam plantarile prea devreme primavara sau prea tarziu vara.
- Nutritie echilibrata: aplicarea azotului in doze fractionate, alaturi de fosfor si potasiu, asigura o crestere uniforma.
- Irigare constanta: conopida are nevoie de un sol mereu reavan; perioadele de seceta urmate de udari abundente favorizeaza tulburarile fiziologice.
- Soiuri si hibrizi adaptati: in zonele cu veri calde, merita luate in calcul varietatile tolerante la temperaturi mai ridicate.
- Brunificarea inflorescentelor
Se manifesta prin aparitia unor pete mici, brune, adancite pe suprafata capatanii (inflorescentei). Aceste pete se pot uni si extinde, ducand la deprecierea severa a aspectului comercial si la pierderi de calitate.
De ce apare?
Principala cauza este deficienta de bor si calciu, doua microelemente esentiale pentru rezistenta peretilor celulari si buna dezvoltare a tesuturilor.
- Lipsa de bor determina aparitia de tulpini goale (hollow stem) si decolorari ale inflorescentei.
- Lipsa de calciu provoaca necroze marginale (tip burn) si moartea prematura a tesuturilor.
Factorii de mediu joaca si ei un rol important:
- temperaturi ridicate,
- perioade prelungite de seceta,
- expunere excesiva la radiatia solara,
- irigare neregulata.
Cum prevenim si gestionam?
- Asigurarea nutritiei echilibrate: aplicarea foliara de bor sau de azotat de calciu ajuta la corectarea rapida a carentelor.
- Irigarea uniforma: sistemele prin picurare reduc fluctuatiile de umiditate din sol si limiteaza aparitia simptomelor.
- Mulcirea solului: ajuta la conservarea apei si la mentinerea unei temperaturi constante la nivelul radacinilor.
- Respectarea rotatiei culturilor: evita epuizarea solului de microelemente sensibile precum borul.
Important: Odata instalata nu mai poate fi corectata dar se pot limita pierderile prin aplicarea imediata de tratamente foliare si corectarea regimului de apa si nutritie pentru a proteja restul culturii.
- Ingustarea frunzelor
Fenomenul este recunoscut prin aparitia unor frunze tinere inguste, deformate, asemanatoare unor curele, in timp ce inflorescenta fie nu se mai dezvolta, fie ramane mica si diforma.
De ce apare?
- Cauza principala este carenta de molibden, un microelement esential pentru activitatea enzimelor implicate in reducerea nitratilor si sinteza proteinelor.
- In lipsa acestuia, metabolismul azotului este perturbat, ceea ce afecteaza cresterea normala a frunzelor si formarea inflorescentei.
- Simptomele includ adesea cloroze marginale (ingalbenirea marginilor frunzelor), curbarea acestora si o stagnare vizibila a cresterii plantelor.
Factori de risc
- Tulburarea apare mai ales pe soluri acide (pH < 5,5), unde disponibilitatea molibdenului pentru plante este foarte redusa.
Cum prevenim?
- Aplicarea de molibden: tratamente foliare sau aplicarea de ingrasaminte care contin molibden direct in sol.
- Corectarea solurilor acide: aplicarea de carbonat de calciu sau dolomita pentru cresterea pH-ului, ceea ce mareste disponibilitatea molibdenului.
- Fertilizare echilibrata: integrarea microelementelor in schema de nutritie, alaturi de azot, fosfor si potasiu.
In cazurile usoare, plantele pot continua sa produca, insa in situatiile grave, inflorescentele nu se formeaza deloc, ducand la pierderea completa a valorii comerciale a culturii.
- Aspectul de ”boabe de orez” al inflorescentei
In acest caz, inflorescenta isi pierde forma compacta si formeaza muguri florali mici, afanati cu aspect de boabe de orez. Rezultatul este o capatana usoara cu textura slaba si o valoare comerciala mult redusa.
De ce apare?
- Principalul factor declansator este temperatura ridicata in perioada formarii inflorescentei.
- Vremea calda si prelungita determina o crestere rapida, necontrolata a mugurilor florali.
- O fertilizare excesiva cu azot favorizeaza si ea aceasta dezvoltare neregulata.
- Conditiile climatice oscilante (vreme calda urmata de racire brusca) si intarzierea recoltarii pot agrava fenomenul.
Cum recunoastem aceasta tulburare?
Inflorescenta devine afanata, poroasa cu aspect granular, pierzand densitatea caracteristica unei conopide de calitate. Structura este fragila si lipsita de consistenta, ceea ce o face neatractiva pentru consum si comercializare.
Cum se poate preveni?
- Alegerea sezonului optim de cultura: conopida trebuie plantata in perioade mai racoroase, evitand expunerea la temperaturi peste 20–22°C in timpul formarii inflorescentei.
- Selectarea soiurilor/hibrizilor: exista varietati de conopida tolerante la temperaturi ridicate sau cu inflorire lenta care reduc riscul aparitiei tulburarilor inflorescentei.
- Fertilizare echilibrata: evitarea aplicarii excesive de azot in special in apropierea formarii inflorescentei.
- Recoltare la timp: inflorescentele trebuie recoltate imediat ce ating stadiul optim comercial, deoarece intarzierea accentueaza degradarea texturii.
- Colorarea in roz a inflorescentei
Este caracterizata prin aparitia unor nuante roz-rosiatice pe inflorescenta, care in mod normal ar trebui sa ramana alba, compacta si atractiva. Desi colorarea in roz nu afecteaza gustul sau siguranta consumului, aspectul reduce atractivitatea pe piata si poate face ca productia sa fie respinsa de comercianti sau vanduta la pret mai mic.
Cum se manifesta?
Primele semne sunt pete roz sau rosietice la varfurile si marginile inflorescentei. In cazurile severe, colorarea poate cuprinde intreaga capatana, dandu-i un aspect neuniform si neatractiv.
De ce apare?
- Expunerea directa la lumina puternica in timpul formarii inflorescentei.
- Temperaturi ridicate (peste 20°C) care stimuleaza productia de antociani (pigmenti naturali responsabili de colorarea roz-rosiatica).
- Interactiunea dintre caldura si radiatia solara intensa este principalul factor declansator.
Cum se poate preveni?
- Protejarea inflorescentelor de lumina prin acoperirea naturala cu frunzele plantei sau folosind practici precum legarea frunzelor peste capatana.
- Utilizarea plaselor de umbrire sau a foliilor de protectie in zonele cu radiatie solara puternica.
- Stabilirea corecta a epocii de cultura prin plantarea conopidei in perioade mai racoroase (15–20°C), evitand verile calduroase.
- Alegerea zonelor sau hibrizilor/soiurilor adaptate la conditii de clima moderata.
Tulburarile fiziologice ale conopidei pot compromite rapid intreaga productie daca nu sunt gestionate corect. Intelegerea legaturii dintre nutritie, clima si tehnologia de cultura este cheia prevenirii lor.
Ing. Luminare Maria-Cristina, ICDPP